Între bun gust și kitsch: obiectele care simt în locul tău

Cuvântul kitsch s-a născut în târgurile de artă din München, pe la 1870, unde se vindeau tablouri ieftine, făcute repede, pentru cei care voiau să aibă „artă” fără să o caute. De atunci, cuvântul a trecut în toate limbile și a ajuns să numească ceva ce simțim cu toții, dar greu explicăm: momentul în care un obiect încearcă prea tare.

Pentru că kitsch-ul nu e o listă de lucruri interzise. E o relație între obiect și emoția pe care ți-o cere.

Emoția de-a gata

Milan Kundera a descris kitsch-ul prin două lacrimi. Prima curge când vezi copii alergând pe iarbă: ce frumos. A doua vine imediat după: ce frumos e să fii mișcat, împreună cu toată lumea, de copii alergând pe iarbă. A doua lacrimă e kitsch-ul. Nu mai privești copiii. Te privești pe tine emoționându-te.

În casă se întâmplă la fel. Un obiect bun te lasă să simți ceva, uneori chiar ce nu te așteptai. Un obiect kitsch îți livrează emoția deja ambalată: îngerașul cu ochii în sus, apusul de soare pictat pe catifea, inima de ceramică pe care scrie „Love”. Nu mai ai nimic de descoperit. Totul a fost simțit dinainte, în locul tău.

Semnele care trădează

Kitsch-ul are câteva obiceiuri ușor de recunoscut:

• Își explică singur rostul. Pereții care spun „Home”, „Family” sau „Trăiește, râzi, iubește” îți dau instrucțiuni despre ce să simți într-un loc care ar trebui să te lase în pace. O casă bună nu are nevoie de subtitrare.
• Se deghizează. Ceasul în formă de chitară, lampa în formă de flamingo, cutia de șervețele care imită o carte veche. Când un obiect se rușinează de ce este, începe să se prefacă.
• Copiază ceva celebru, în miniatură. Un Turn Eiffel de birou, o Venus din Milo de rășină. Rupt din locul și din timpul lui, monumentul devine suvenir.
• Greșește scara. Un candelabru de palat într-un living cu tavanul de 2,50 metri nu aduce măreție. Arată doar dorința de măreție.
• Exagerează tema. O baie „marină” cu scoici, ancore, colaci de salvare și pești pe fiecare prosop nu mai amintește de mare. Amintește de un magazin de suveniruri de lângă mare.

Nu tot ce e sentimental e kitsch

Câinele de porțelan al bunicii poate fi, obiectiv, un obiect kitsch. Dar dacă l-ai privit de pe genunchii ei, în fiecare duminică, el nu mai e o emoție cumpărată. E o amintire a ta. Diferența e simplă: kitsch-ul îți împrumută un sentiment, iar amintirea îți aparține.

Așa că nu arunca un lucru doar pentru că un manual de stil l-ar condamna. Întreabă-te dacă emoția vine din tine sau din obiect.

Kitsch-ul ales cu zâmbet

Există și un kitsch asumat, pus acolo cu umor, ca o glumă bună într-o conversație serioasă: un singur obiect exagerat, ales cu bună știință, într-o casă altfel liniștită. Atunci el nu mai minte. Face cu ochiul. Granița e una singură: știi că e o glumă? Dacă da, poate fi cel mai simpatic lucru din casă. Dacă nu, gluma te are pe tine.

Un exercițiu pentru săptămâna aceasta

Plimbă-te prin casă și caută toate obiectele care conțin cuvinte: pe perne, pe căni, pe tablouri, pe pereți. Pune-le pe toate deoparte timp de o săptămână. La final, adu-le înapoi doar pe cele care ți-au lipsit cu adevărat. Vei afla ce îți spuneau ele și ce îți spuneai, de fapt, tu.

Bunul gust te lasă să simți singur. Kitsch-ul simte în locul tău.