Într-o casă, despre camere se vorbește mult. Despre drumul dintre ele, aproape deloc. Și totuși, cea mai mare parte a vieții de acasă se petrece în mișcare: pașii de dimineață spre bucătărie, pașii de seară spre somn, pașii mici ai copilului, pașii lenți ai celui care nu poate dormi.
Culoarul este partea din casă care nu cere nimic. Nu îți propune un scop, nu te invită să stai. Te lasă să treci, iar în această trecere se ascunde o blândețe pe care o observăm rareori. Este timpul dintre două stări. Ieși dintr-o cameră cu o grijă și intri în alta cu altă poftă de viață, iar culoarul este locul în care una se stinge și cealaltă abia se aprinde.
Scara adaugă o altă însemnătate. Culoarul te poartă înainte, scara te poartă în sus sau în jos, iar trupul o simte. Urci cu treapta obosită a serii, cobori cu treapta ușoară a dimineții. Tălpile învață scara mai bine decât ochii: știu unde se înclină lemnul, unde trosnește, unde trebuie să pășești mai încet pentru ca somnul cuiva să rămână întreg.
Cum arată un drum bine gândit
Lățimea. Un culoar prea îngust te grăbește, iar unul generos te lasă să respiri. Chiar și în apartamentele mici, câțiva centimetri câștigați prin eliminarea unui dulap inutil schimbă felul în care te simți când treci.
Capătul. Un culoar are nevoie de un loc spre care să privești: o fereastră, o ușă întredeschisă, un colț cu lumină. Un drum care se termină într-un perete gol se simte ca un drum fără sens.
Podeaua. Ea este singura suprafață pe care casa o ține în permanență în contact cu tine. Lemnul, piatra sau covorul lung, gros, care înghite zgomotul pașilor, spun mai mult despre grija ta decât oricare obiect de pe perete.
Lumina de trecere. Nu lumina puternică de plafon, care transformă drumul într-un coridor de birou. Alege puncte mici, joase, calde: o aplică discretă, o lumină de treaptă, o veioză într-o nișă. Noaptea, un drum bine luminat te ocrotește fără să te trezească.
Mâna. Balustrada este singura piesă de mobilier pe care o atingem aproape fără să ne dăm seama. De aceea contează materialul ei: lemn cald, metal mat, o formă care se potrivește palmei. Peste ani, ea păstrează urma tuturor celor care au trecut pe acolo.
Golul. Culoarul se strică repede de la prea multe lucruri: pantofi, genți, rafturi improvizate, obiecte în așteptare. Lasă-i spațiu. Un singur lucru ales bine, un tablou, o bancă îngustă, o plantă înaltă, e de ajuns.
Un obicei mic
Data viitoare când treci prin casă, încetinește o dată. Nu ca să admiri ceva anume, ci ca să simți ce ți se întâmplă între două uși. Poate descoperi că acolo, în drum, te desprinzi de ce a fost și te pregătești pentru ce urmează.
Nu toate lucrurile importante se petrec în camere. Unele se petrec pe drumul dintre ele.
O casă bună nu are doar locuri în care rămâi. Are și drumuri pe care te lași purtat.
Lasă un răspuns