Sunt lucruri care te încarcă și lucruri care te împacă. La prima vedere par același dar. Nu sunt.
Ce te încarcă îți dă putere. Te ridici după ele mai iute, cu mâinile mai sigure, cu ziua mai limpede. O plimbare grăbită, o conversație bună, o cameră ordonată, o muzică pusă tare în timp ce speli vasele. Sunt ca soarele pe o câmpie: pun totul în mișcare.
Ce te împacă face altceva. Nu te pune în mișcare, ci te așază. Nu îți dă energie, îți dă pace. După ele nu ești neapărat mai puternic, ești mai puțin în luptă cu tine. Un ceai băut până la capăt. O tăcere între doi oameni care nu mai au nimic de dovedit. O seară în care nu ai făcut nimic și nu te-ai simțit vinovat.
Greșeala noastră e că le confundăm. Când suntem goliți, ne încărcăm și mai mult: mai multă activitate, mai multă lume, mai multe stimulente. Și rămânem neîmpăcați, doar mai agitați. Alteori, când avem nevoie de energie, ne retragem în liniște și ne trezim moleșiți, ca o apă care nu mai curge.
Casa ta poate ține amândouă, dar nu în același loc. Un colț pentru încărcat, cu lumină multă, cu obiecte care îți dau chef de lucru, cu ceva de făcut la îndemână. Și un colț pentru împăcat, mai jos, mai moale, mai puțin cerșit de priviri. Nu cere nimic din ce e aici. Nu trebuie să arate bine. Trebuie doar să fie al tău.
Începe cu o observație simplă. Ia o săptămână și notează, fără să judeci, ce te lasă mai viu și ce te lasă mai liniștit. Vei descoperi că unele lucruri le faci din obișnuință, deși nu îți dau nici una, nici alta. Sunt cele care te consumă pe tăcute. Iar altele, pe care le socoteai fleacuri, sunt cele care te țin întreg.
Nu există o rețetă bună pentru toți. Unii se împacă în mișcare, alții în stat pe loc. Unii se încarcă în mijlocul oamenilor, alții departe de ei. Contează să știi care ești tu, azi, și să lași casa să răspundă în consecință.
Când știi ce te încarcă, știi cum să pornești. Când știi ce te împacă, știi cum să te oprești. Iar un om care știe ambele nu mai trăiește pe bâjbâite prin propria viață.
Nu te încarci ca să fugi de tine, și nu te împaci ca să te ascunzi. Le faci pe amândouă ca să ajungi, tot mai des, acasă în tine.
Lasă un răspuns