Tendințele vin ca valurile. Într-un an totul e bej, în altul totul e verde salvie, apoi lemnul deschis dă locul celui închis, iar rotundul alungă unghiul. Sunt frumoase, dar trec. Și casele care se sprijină doar pe ele îmbătrânesc odată cu ele.
Bunul gust e altceva. Nu e o regulă și nu e un catalog. E o liniște interioară care știe să deosebească ce e frumos de ce e doar la modă. Nu strigă, nu se grăbește și nu are nevoie de aplauze.
Nu înseamnă că trebuie să ignori tendințele. Ele pot fi o sursă de inspirație, o fereastră deschisă spre alte lumi. Dar întreabă-te mereu: îmi place cu adevărat sau doar îmi place că se poartă? Răspunsul sincer te scutește de multe regrete.
Împrumută din tendințe cu măsură. O pernă, o vază, o culoare de accent pe care o poți schimba fără durere. Lasă însă structura casei, materialele, luminile și culorile mari să vină din ceea ce e stabil în tine. Ce ține de modă se schimbă ușor. Ce ține de tine trebuie să reziste.
Bunul gust se recunoaște în proporții, în răbdare, în materialele care îmbătrânesc frumos. Se recunoaște în ce lipsește: în absența excesului, în respectul pentru gol, în alegerea unui singur obiect bun în locul a zece mediocre.
De altfel, se educă. Privește mult, privește atent. Vizitează case vechi, expoziții, biblioteci, biserici, ateliere. Lasă-ți ochiul să se obișnuiască cu ce a trecut testul timpului. Ce a rămas frumos după o sută de ani are ceva de spus.
Iar când ești în dubiu, pune un test simplu: ți-ar plăcea obiectul acesta peste zece ani? Dacă răspunsul vine liniștit, e bun. Dacă ezită, lasă-l pe raft.
O casă aleasă din bun gust nu are nevoie să fie schimbată la fiecare sezon. Se transformă încet, odată cu tine, cum se transformă un om care a rămas fidel lui însuși. Iar asta e marea eleganță: să fii actual fără să fii prizonierul clipei.
Lasă un răspuns