Undeva, între ușa care se închide și lumina care se stinge, se hotărăște cum arată zilele tale. Ele pot fi doar trecute prin casă, sau pot fi locuite.
A supraviețui e simplu: un acoperiș, un pat, o masă. A trăi înseamnă să îți dai voie mai mult. Să faci din fiecare colț o promisiune, din fiecare obiect un gest de iubire față de tine.
Nu ai nevoie de mai mulți metri, ci de mai multă intenție. Nu ai nevoie de bani mulți, ci de curajul de a întreba: cum vreau să mă simt când intru pe ușa asta? Și de a asculta răspunsul.
Începe mic. Deschide fereastra dimineața și lasă lumina să te găsească. Aprinde o lumânare fără niciun motiv. Așază o floare lângă patul tău. Pune-ți cafeaua într-o ceașcă pe care o iubești. Fiecare gest mic e o cărămidă dintr-o viață mai plină.
Frumusețea nu e un lux rezervat altora. E dreptul tău. Casa ta nu trebuie să impresioneze pe nimeni, doar să te primească, să te țină în brațe și să îți șoptească: aici ești acasă, aici poți înflori.
Așa că nu mai aștepta momentul perfect. Alege astăzi un singur lucru care îți aduce bucurie și dă-i loc în viața ta. Restul va veni pe urmă, pas cu pas, cum vine primăvara.
Tu nu ești făcut să reziști. Ești făcut să trăiești.
Lasă un răspuns