Baia: locul unde te desfaci de zi

Există o cameră în care intri cu ziua întreagă pe umeri și din care ieși mai ușor. Nimeni nu îți cere nimic acolo. Ușa se închide, apa începe să curgă, iar lumea, cu toate ale ei, rămâne pe dincolo de un perete subțire.

Baia e singura încăpere în care ești cu adevărat între patru pereți și cu tine însuți. E locul în care te privești fără public, în care îți speli nu doar mâinile, ci și oboseala, și în care, uneori, plângi sau cânți fără să știe nimeni.

Poate de aceea o gândim atât de des ca pe un spațiu tehnic, plin de țevi, de faianță și de nevoi practice. Dar ea are o menire mult mai veche: apa a fost dintotdeauna un mod de a începe din nou. Ne curăță, ne trezește, ne alină. Merită un loc care să știe asta.

Într-o baie grăbită, totul se face în fugă: un duș scurt, o privire neatentă în oglindă, un prosop aruncat. Într-una gândită cu blândețe, aceleași gesturi devin mici clipe de odihnă, fără să fi adăugat nimic în afară de atenție.

Ce o face să fie a ta

• Materiale care primesc apa cu bucurie. Piatră, ceramică mată, lemn tratat pentru umezeală. Suprafețele care îmbătrânesc frumos sub stropi te liniștesc mai mult decât cele lucioase, mereu de șters.
• Culori care nu strigă. Nuanțe de nisip, de piatră, de alb cald sau de verde stins. La ora la care te trezești sau la cea la care te culci, ochii cer blândețe.
• O atmosferă caldă, nu una de cabinet. Lumina rece și albă face din baie o sală de examinare. Una galbenă și domoală, pe care o poți slăbi seara, o face un loc de tihnă.
• Prosoape groase, care înfășoară. Contează atingerea. Un prosop bun e o îmbrățișare simplă, dată în fiecare zi fără cuvinte.
• Puține lucruri la vedere. Un săpun frumos, o sticlă de sticlă, o plantă care iubește aburul. Restul, ascuns în dulapuri, ca suprafețele să rămână respirabile.
• Un miros care rămâne. Lemn, lavandă, eucalipt, o bucată de săpun natural. Aerul unei băi bune se ține minte mai mult decât orice decor.

Când te gândești la casa ta, nu uita încăperea aceasta mică. Aici începe și aici se termină fiecare zi, în două gesturi simple: apa de dimineață, care te ridică, și apa de seară, care te lasă să te așezi.

Dă-i băii tale bunătatea pe care i-o datorezi. Ea îți va întoarce, în fiecare zi, un om mai odihnit.